Întrebare legitimă: sunt americanii dispuși să ajute Ucraina…și pentru reconstrucție?

Întrebare legitimă: sunt americanii dispuși să ajute Ucraina…și pentru reconstrucție?

Asa cum se întreabă colonelul american Douglas Macgregor, în contextul crizei economice care lovește din plin, oare vor fi dispuși americanii să finanțeze reconstrucția Ucrainei după război, sau, după ce au finanțat masiv prelungirea războiului, ne vor lăsa să ne descurcăm cu o gaură neagră în mijlocul Europei?

Comitetul nostru se mobilizează pentru a face posibil un viitor în pace și prosperitatea în regiune. Interesul nostru este să punem încă de acum pe masa negocierilor nevoile reale ale populației, care trebuie să primeze în fața calculelor geopolitice destructive. Ne trebuie o mobilizare ca după al II-lea Război Mondial pentru o reconstrucție ambițioasă a întregului spațiu al Mării Negre, cu autostrăzi, trenuri de mare viteză, porturi digitalizate, sisteme de irigații și canalizări, fără zone de influență și fără jocuri geopolitice. Această abordare a păcii are putea armoniza interesele marilor puteri creînd în Estul Europei un spațiu de cooperare între Est și Vest, dincolo de obsesiile Războiului Rece la mondă actualmentele în unele guverne.

Douglas Macgregor, colonel (în retragere), este senior fellow la The American Conservative, fost consilier al secretarului apărării în administrația Trump, veteran de război decorat și autor a cinci cărți. Extrqse dintr-un articol publicat aici: https://www.theamericanconservative.com/articles/when-the-lies-come-home/

După ce constată exagerările din presă privind capacitatea de luptă a armatei ucrainene, colonelul american scrie:

„Războiul Kievului cu Moscova este pierdut. Forțele ucrainene sunt pe cale să fie distruse. Forțe de înlocuire antrenate nu există în număr suficient de mare pentru a influența bătălia, iar situația devine din oră în oră mai disperată. Niciun ajutor sau asistență militară din partea SUA și a aliaților, cu excepția unei intervenții militare directe a forțelor terestre ale SUA și NATO, nu poate schimba această realitate dură.”

„Dacă luptele se vor opri la începutul toamnei va depinde de doi factori cheie. Primul implică conducerea de la Kiev. Va consimți guvernul Zelensky la programul Biden de conflict perpetuu cu Rusia?

Dacă administrația Biden își va urma calea, Kievul va continua să funcționeze ca o bază pentru acumularea de noi forțe gata să amenințe Moscova. În practică, acest lucru înseamnă că Kievul trebuie să comită sinucidere națională, expunând centrul Ucrainei la vest de râul Nipru la lovituri masive și devastatoare ale forțelor rusești de rachete și rachete cu rază lungă de acțiune.

Bineînțeles, aceste evoluții nu sunt inevitabile. Berlinul, Parisul, Roma, Budapesta, Bucureștiul, Sofia, Vilnius, Riga, Tallin și, da, chiar și Varșovia, nu trebuie să urmeze orbește exemplul Washingtonului. Europenii, la fel ca majoritatea americanilor, privesc deja în abisul unui declin economic atotcuprinzător pe care politicile lui Biden îl creează acasă. Spre deosebire de americani, care trebuie să se confrunte cu consecințele politicilor prost concepute ale lui Biden, guvernele europene pot opta pentru a nu participa la planul de război perpetuu al lui Biden pentru Ucraina. ”

” Al doilea factor implică Washingtonul însuși. După ce a vărsat peste 60 de miliarde de dolari sau puțin peste 18 miliarde de dolari pe lună în transferuri directe sau indirecte într-un stat ucrainean care acum se prăbușește, întrebarea importantă este: ce se întâmplă cu milioanele de ucraineni din restul țării care nu au fugit? Și de unde vor veni fondurile pentru a reconstrui societatea distrusă a Ucrainei într-o situație de urgență economică globală în curs de dezvoltare?

În condițiile în care inflația costă o familie americană medie cu 460 de dolari în plus pe lună pentru a cumpăra aceleași bunuri și servicii ca anul trecut, este foarte posibil ca Ucraina să se scufunde liniștită sub valuri precum Titanicul fără a stârni prea multă îngrijorare în rândul electoratului american. Politicienii experimentați știu că durata de atenție a americanilor față de chestiunile din afara granițelor Americii este atât de scurtă încât o recunoaștere a unei înfrângeri în Ucraina ar avea, probabil, puține sau nicio consecință imediată. ”